Nebunia si ratiunea mea...

P.S : Am pus o poza cu mine inainte de asta,ca stiam ca o asteptati..

Sufletul meu s-a spart in cuvinte inca o data,ratacite in neantul fiintei mele.Senzatii despletite imi inunda gandurile intr-un mod brutal,haotic….Inchid ochii si vad abisul simturilor mele…

Brusc,toata fundatia personalitatii mele bazata pe experientele anterioare sta sa se prabuseasca.Deodata nu mai exista notiunea de bine,rau,concret,abstract,viata,moarte.Inteleg acum ca experienta este cel mai dur profesor pentru ca intai iti da testul si apoi iti spune care era lectia!

Traiesc intr-o realitate ireala……

Pe orizontul constiintei mele se disting 3 puncte:

1.DUREREA :In momentul in care inaintam in viata simtim tot mai superficial nuanta sentimentului de fericire insa constientizam tot mai mult notiunea de suflet pt ca unele lucruri dor asa de tare incat ai stii cu mare precizie locul in care trebuie facuta incizia pt a-l scoate afara.Il simti cum mocneste si toata durerea se rasfrange in tot corpul.E viu,pulseaza…insa dureros de tare si amprenta insangerata a amintirilor ramane tatuata in inima pt totdeauna.

Am plans cu sufletul fara a mi se umezi ochii,am tacut pt ca uneori tacerea are un ecou mai puternic decat strigatul de durere.

2.FERICIREA…Aceeasi notiune abstracta…..Omul nu a fost creat pt a fi fericit ci pt a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie.Fericirea e doar momeala ce-l va tine in cursa pana la sfarsit!

3.TU…Tot ceea ce pot intelege din haosul universului meu,inteleg doar din cauza ca te iubesc!

INTELEG…ca numai anumite lucruri sunt imposibil de cunoscut ,insa e imposibil de aflat care sunt acelea…

INTELEG…ca desi soarele meu de multe ori se inneaca in lacrimi,exista ceva mai presus decat mine ce-mi poarta pasii catre tine,peste osemintele viselor mele,peste umbrele gandurilor istovite,lasand in spate ochi inchisi peste lacrimi strivite ce-si sting focurile reci in privirea ta.

In atingerea ta se topeste umbra agoniei ce zace la picioarele muribunde ale nebuniei mele.Prin tine am invatat sa nu ma mai tem de umbre,pt ca ele arata totusi ca in apropiere se afla lumina.Cutitele de teama infipte in inima mea nu mai dor asa de tare…Grabesc pasii catre tine,alerg si lacrimi mor in urma mea….

AM INVATAT….adevaratul sens al cuvintelor lui Dikens in Marile sperante „dragostea adevarata e credinta oarba,umilinta fara preget,supunere desavarsita,incredere si daruire impotriva ta insuti,impotriva lumii intregi!Dragostea inseamna ca-ti vei darui inima si sufletul celui care ti le va zdrobi!”

CRED…ca daca totusi exista un sens al vietii atunci TU esti sensul,si daca nu exista atunci TU ar trebui sa fii…Asadar identitatea mea e dizolvata in tine,si intreg universul meu e reflectat in tine!E ca si cum as lua intreaga mea fiinta intr-o mana si ti-as darui-o tie;e ca si cum as trai absorbita de tine pana la radacina persoanei mele ca si cum as fi fost smulsa din propriul meu fond vital si as trai transplantata in tine,cu radacinile mele vitale in tine.

Mi-am resadit sufletul in dragostea ta!

CONCLUZIE: Cristina Cioran spunea : „fiecare om cu nebunia lui.A mea a fost aceea de a ma crede normala,periculos de normala”

E timpul sa accept faptul ca nebunia si „ratiunea mea irationala” esti TU!