Jocuri...

Viata e un simplu joc..in aparenta.Niciodata nu realizezi de cand dupa mult timp de meditat cand cineva te raneste,dar o face indirect,asa cum mi se intampla si mie de multe ori,chiar multe..
Dintr-un joc am inceput si eu sa fiu puternica,doar invatand din alte jocuri si asta din partea persoanelor la care am tinut si tin in continuare..
As fi vrut sa nu fi fost asa de imaturi emotional si sa ne concentram la tot ceea ce traim,spunem,sau simtim..
Suntem prea naivi, cu totii...spunem lucruri de care nu suntem convinsi,doar doar sa ne atingem scopul..
Singurul joc din viata mea e un cocktail de trairi .. si nu stiu sigur daca sunt convinsa de el,pentru ca de multe ori imi joaca farse..
Iubirea .. si ea e o joaca,dar depinde de persoana.
Cum multe persoane ma ranesc , si majoritatea sunt parte din mine,nu stiu cat de mult tin la mine...dar iubirea ar trebui sa intre in fata si sa se impuna,sa isi spuna cuvantul,dar nu..suntem condusi de false sentimente,interpretari si multe altele doar de dragul de a arata lumii cine are dreptate,cine detine puterea..
Ce imi doresc?Imi doresc sa nu ne mai jucam asa de mult,pentru ca riscam sa facem febra musculara...si asta nu doar fizic...sa ajungem la capatul puterilor si pe plan psihic, si nimic nu e exclus..
Iata ca si jocul tau m-a prins in capcana candva...dar am scapat..
Si da,viata e ca o capcana,un joc..iar noi suntem soriceii ce cauta fericirea,fiind o bucata de branza pusa de soarta...pentru a ne testa..
Daca suntem prinsi o data, a doua oara, dar de la a treia oara trebuie sa iei decizii,sa inveti din experiente si sa traiesti concluziile..
Imi pare rau daca si eu la randul meu m-am jucat cu sentimentele oamenilor...dar i-am lasat sa ma raneasca si ei..si am invatat ca ce e la tine,doare mai mult decat la altii..