Cateodata imi mai amintesc de tine...si chiar cand imi apare imaginea ta in fata,brusc,as vrea sa ma teleportez intr-o alta incapere,unde sa fiu transparenta..
Imi rasuna intrebarea " DE CE ? " in cap..
Dar am uitat sa intreb la infinit,caci acest exercitiu l-am practicat multe zile la rand si m-am plictisit..
Oare asa e natura umana ? sa ne indragostim de tot ceea ce nu se merita si de cine nu merita?
De ce brusc ne vedem plini de calitati,iar dupa aceea ne inselam?
Oare nu stim sa alegem?
Oare spiritul critic nu e bine dezvoltat?
Oare ce nu merge bine?
Si azi,cand ploua...fiecare picatura parca ateriza in vapaia sufletului,adanc injunghiata de iluzii..Iluziile care au fost singura urma ce mi-ai lasat-o drept "mostenire"..
Stiu ca mereu va exista regretul...
Sau cel putin din partea ta..
Caci stiu bine ce zic,pentru ca eu am lasat inelul fericirii pe masa atunci cand am plecat iar apoi,doar vantul si-a facut aparitia..
0 comments:
Trimiteți un comentariu
WOW,Chiar nu ai nimic de zis?!