BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

vineri, 30 aprilie 2010

Combinaţia fericirii, combinaţia trecutului !

Fericire. Ăsta e cuvântul care mă defineşte,indiferent că pic sau nu într-o stare de-aia mai melancolică ( e din vina amintirilor şi a melodiilor pe care le ascult,câteodată ).
Am învăţat că nu e loc pentru regrete,şi nu trebuie să fie,cel puţin NU la mine !!!
Sunt mult PREA orgolioasă,de fel..şi nu mă deschid cu oricine..chiar dacă de la prima impresie pare un prinţ/prinţesă.
Sunt fericită,datorită visului meu de a avansa,de a cunoaşte creaţia,propia creaţie,de a creşte în ochii voştri,a celor care mă iubesc,mă apreciază şi nu caută niciodată să mă dezarmeze cu propriile mele arme,mai ales încrederea mea în sine,pe care am câştigat-o într-un timp îndelungat şi nu sunt pregătită să renunţ la ea..şi niciodată nu voi fi,din punctul ăsta de vedere sunt " imatură " !
Ca orice fată,am crezut că primul " prinţ " este chiar PRIMUL PRINŢ.. şi n-a fost aşa ! dar uite-mă ! zâmbesc,venele vieţii mi se răspândesc prin tot corpul,sângele mă colorează,mă decolorează,revine la starea iniţială,iar tu rămâi o amintire,iar faptul că nu am acceptat să fiu luată de proastă,asta nu înseamnă că am fost nesimţită,sau mai ştiu eu ce ai gândit despre mine,sau ce gândeşti. Nu mă mai interesează !

Uneori mă pierd , ameţesc în gânduri care nu te pot ocoli, uite şi tu, fiecare rând îl scriu despre tine,despre viaţă , despre dragoste,despre iubirea adolescentină care nu e decât o joacă..
Spune-mi de ce iau totul în serios,şi te cred..de ce îmi fac nervi cu ceea ce gândeşti despre persoana mea? De ce nu pot fi mereu liniştită când încerci ca un mitocan să iei legătură cu mine făcându-ţi alte id-uri de messenger şi încercerci să mă abordezi ? De ce niciodată nu ai curajul să vorbeşti cu mine? Adresele respective oricum primesc ignore,iar tu... demult în lista trecutului.

Piţipoancele astea care sunt ridicate în slăvi si cocalarii care le sponsorizează



















Având în vedere că astăzi este ultima zi a lunii Aprilie,am vrut să fac o postare nouă,scoţând în evidenţă,altă latură a obiectivităţii mele.. care nu ştiu de câte ori am scos-o în evidenţă .. Whatever.
Mă enervează la culmea când văd câte o pipiţă de asta care se ridică cu pretenţii că vai doamne,ea trebuie plimbată, dusă în străinătate,de preferat Dubai/Hawaii/Bora Bora,pentru că poate,pentru că îşi permite,şi noi,amărâţii, nici nu avem un pahar de lapte..
E aiurea,foarte aiurea faptul că pi***le astea ajung departe pe ce anume ? Pe nimic ! Ah,doar pe sex,uitasem.
Se plimbă la braţ cu fel de fel de oameni de afaceri,fotbalişti,de tot felul,pentru,pentru,pentru ce? Evident,publicitate,o nouă ocazie de a intra în lumea Show-bizz-ului.
Sincer,sunteţi penibile,dar poate aşa vă câştigaţi existenţa,şi mă întreb de ce puterea asta economică ne face să trecem peste demnitate.. şi multe altele..
Ne umpleţi ziarele zilnic cu articole de genul : Bianca Drăguşanu a dansat goală în poala unui domn în timp ce era cu Botezatu ; Monica Columbeanu văzută cu Richard,sau cum îl cheamă,etc.
Ne intoxicaţi,paraşutelor..şi faceţi de râs adevăratul cuvânt, ci anume " femeia " .
Am o grămadă de exemple,de la 15-16 ani care se duc şi " produc " şi vin aici, mai ales în şcoli,şi se dau mari în faţa colegilor ăia " proşti " care sunt virgini şi care nu au bani la ei catalogându-i săraci...
Piţipoance şi cocalari,care bineînţeles mâine vor umble litoralul la Mamaia,direcţia Bamboo..
Un singur sfat : citiţi sau recitiţi imnul naţional al României " Deşteaptă-te , Române ! " pentru că sigur vi se potriveşte !
V-am pupat dulce ! Have fun mâine !


joi, 29 aprilie 2010

E plin de.... baieti !

Eram pe strada cu Prietena mea,Blonda :x cand... trec pe langa noi niste tipi super buni,si chiar ne fac cu mana.. :)) Bineinteles,nu am muscat din " momeala " :)) dar na... :D.
Sau azi,am fost de serviciu si un tanar cam pe la 23 de ani,se baga cu noi in seama..
Raman la vorba mea : e plin de baieti frumosi,unii educati,altii nu..
Dar noroc ca prietenii si iubitii ti-i poti alege ! :D
Eu sunt fericita ca sunt tanara, bucuroasa,sau " zambitoare " cum mi se mai spune pe strada :)) ..
Vreau doar sa fiu sanatoasa,iar restul vor veni de la sine..
De acum incolo nu o sa ma mai plang ca nu am si eu un suflet pereche pentru ca sunt destul de inteleapta sa inteleg ca el va veni, calare pe un cal alb.. :x .

Va iubesc !

luni, 26 aprilie 2010

Cuvinte..despre dragoste.


Iarasi postez din compunerea mea " Calatorind spre alfa " ... pentru ca e deosebita,si sunt mandra ca am avut inspiratie ! :D


ENJOY ! ultima parte in care este cuprinsa dragostea..

Este adevărat că dragostea este un sentiment puternic care învinge toate barierele,inclusiv barierele ficţionale,dar trebuie să învăţam să trecem mai departe,să învăţam să controlăm balanţa care este plină de bucurie,fericire,împlinire,vise colorate..

Dragostea pentru mine,este un vis neîmplinit care continuă să pulseze tot mai puternic,în interiorul sufletului meu care din păcate,şi el este alimentat de ură, de indiferentă, invidie,pentru că asta e natura umană,de a te îndrepta în opinii diferite care te ghideaza pe drumuri diferite,care te transformă şi nici nu îţi dai seamă când se întâmplă ..

Fiinţele umane sunt şi ele un mister,la fel ca şi dragostea care nu poate fi controlată,nici măcar explicată în totalitate : ce ştim până în prezent este că dragostea constă într-o atracţie puternică care te conduce până la gesturile extreme,pe care le faci datorită faptului că ţii la o persoană foarte mult..iar în completarea acestei definiţii este că dragostea este o cascadă interminabilă de sentimente, care vor exista indiferent dacă tot ce a fost până acum este dat trecutului..

Este trist când o relaţie se termină,când visele se spulberă,când acea clepsidră a celor două persoane se sparge cu tot cu nisipul viitorului pe care l-au construit, l-au alimentat.. Este trist atunci când iubeşti şi descoperi că tot ce ai crezut până atunci a fost doar o iluzie,e trist să minţim,să înşelăm,pentru că până la urmă ne înşelăm,ne minţim pe noi,ne trădam,dar în general aşa ne complacem..

Până la urmă," Alfa" în opinia mea a reprezentat nu numai o alternativă de a iubi,de a înţelege,de a trece peste obstacole,de a avea răbdare cu tine însuţi .. pentru că asta înseamnă,de fapt a te dărui : a ştii ce simte şi celălalt nu doar a spune cuvine dureroase şi la final a nu avea nici cea mai mică remuşcare,pentru că viaţa nu e făcută doar din plăcere,nu e făcută din roz,ci şi pentru a învăţa ceva,cum proababil am adăugat mai sus.. totuşi îmi cer scuze de repetiţie,dar viaţa ne-ar aplaudă dacă am repeta faptele bune,care într-adevăr ne-ar învăţa să deschidem în calea noastră drumul sensibilităţii,feminităţii şi a faptelor care ne schimbă,în ceva mai bun,iar apoi după aceea să apăra dragostea din umbră, să devină calea noastră spre evadarea profundă, în cărarea dorinţelor pe care vrei să le faci să devină realitate,dar cu masură în cărarea fericirii interminabile, într-o capcană plină de fericire, bunătate,de a deveni un înger pe Pământ..

Totul e posibil pentru noi,chiar şi dragostea,chiar şi drumul acesta parcă fără "luminiţa de la capătul tunelului" ..secretul este să ai voinţă,să te respecţi,să fi vesel,să râzi atunci când învingi,să plângi atunci când pierzi,să ştii să apreciezi,să ştii ce înseamnă viaţa,a călători spre un drum mai bun,ori cu suişuri,ori cu coborâşuri,doar A ştii şi atât ! Viaţa nu are nevoie decât de voinţă şi dorinţă iar restul se completează de la sine,ca un adevărat tort pentru care ar merita să mănânci şi o sută de prăjituri.

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Sentimente.


Stiu ca e bine in weekend,si de aceea nu am avut timp sa va mai scriu,sa va mai povestesc ce am mai facut...
De ieri si pana in acest moment nu am privit decat natura,m-am plimbat si am incercat sa imi pun ordine in ganduri..ca si-asa sunt rasfirate..
M-ai facut sa imi fie frica de fiecare fulg de nea pe care il priveam cu atata seninatate,acum ma face sa cred ca si el m-ar rani..
E atat de dureroasa indiferenta..
Continui sa spun ca nu meritam asa ceva..si chiar nu o merit.
Stii ce merit?sa stai departe de mine pentru ca tu ma decolorezi,ma faci sa nu stiu ce vreau si ce nu,ma faci sa ma pierd in infinitatea cerului..
Vreau,vreau sa alerg..si sa aleg fericirea..iar energia marina sa imi trezeasca simturile ascunse din locasul numit inima..

Goodbye !

Fara cuvinte... doar atat :

vineri, 23 aprilie 2010

Calatorind spre alfa .

Probabil cea mai buna compunere pe care am facut-o ! :D enjoy ! Vreau sa va spun ca aceasta a fost o compunere pe care a trebuit s-o fac pentru un concurs de literatura...Si pe care poate nu trebuia sa o public asa de devreme...sa nu va mire daca contine diacritice,pt ca eu de obicei nu postez cu diacritice,aici s-a schimbat...ele trebuiau neaparat puse..

CẶLẶTORIND INSPRE ALFA…

,, 10, 9, 8, 7 …” Şasele explodă în ea, iar restul se pierdu chiar înainte de a mai fi rostit. Nu mai auzea nimic, nu mai vedea nimic, nu mai gândea… Respiraţia îi rămase agăţată de privirea lui. Inima i se chircise în gât şi se zbătea acolo ca prinsă în capcană.

Ştia că visează şi se forţă să se trezească, ca să nu mai ajungă la chinuitorul moment al exploziei finale… O durea fiecare bucăţică luminoasă pe care şi-o amintea, şi, de fiecare dată, şi le amintea pe toate… le vedea mereu împrăştiindu-se şi pătând cu lumină cerul… N-ar fi putut spune că presimţise dezastrul – nu conştient, şi nu în termenii aceştia; simţise doar timpul, lumea, viaţa, oprindu-se toate în loc, la acel şase, în acea navă …

Bău nişte apă şi verifică ceasul: abia două dimineaţă. Să doarmă, nu mai putea. Porni computerul

şi deschise fişierul proiectului lor în care se împotmolise de luni de zile. ,,Luni bune de zile!” i se reproşase…. ,,Luni rele, cât se poate de proaste”, gândi Annaís.

Teoria lor legată de originea Universului era cât se poate de ademenitoare… perfect plauzibilă! Le lipsiseră însă atunci câteva bucăţi de puzzle, iar acum, acum rămăsese doar ea să le caute. Au fost amândoi încredinţaţi că ele există şi că aşteaptă doar să fie descoperite… iar existenţa ei nu se anulase; se oprise doar în loc! Nu avea alternativă, nu putea fi vorba de alegere; numai frânturile acestea care încă lipseau, ar fi putut face din nou viaţa să curgă… Pe un alt făgaş, desigur, dar să curgă….

Porni muzica – Mozart, şi rulă din nou animaţiile pe care le concepuseră împreună. Neschimbate, toate. Se simţea ca placa aceea de patefon pe care o văzuse la muzeu în copilărie – se învârtea pe loc, iar acul sărea mereu la aceeaşi poziţie; doar că începuse să obosească. Închise ochii pentru o clipă. Porni din nou animaţia.

Asta ce e?! Nu-şi amintea să fi păstrat vreun fişier cu astfel de imagini… E vreo glumă proastă? Petele luminoase se ordonau acum armonic într-un tot desăvârşit…. Nava se refăcea sub ochii ei… cobora… 1, 2, 3, 4, 5, 6…”. Deschise ochii. Ce sminteală totul!... Nu i se mai întâmplase să vadă coşmarul în oglindă, invers, de la sfârşit… de la coadă la cap…. de la coadă…. de la coadă?! De la coadă! Asta era! ,,Stelele” cu coadă!!! Veşnici nomazi ai spaţiului, cometele trebuie să fi fost martori ai Începutului! Cu ajutorul lor ar putea găsi bucăţile lipsă din puzzle! Ele ar putea fi cheia pentru călătoria în sens invers – înspre începuturi! Ele ar putea să o ajute să înţeleagă…

Şi pentru prima dată, în aceste ultime luni i se păru că respiră liber, fără oprelişte. Afară, ploaia cădea în şiroaie lungi, tot mai grele, izbăvitoare parcă. Timpul şi viaţa ei păreau să curgă din nou.

Dar totuşi,amintirea era aceeaşi,aceleaşi bucăţi de puzzle împrăştiate,deasupra norilor pufoşi care o urmăreau.. Şi vroia să evadeze,din această lume şi să pătrundă într-o lume milostivă,unde dorinţele ţi le pui pe loc,şi pică din cer .. De fapt, „ Alfa „ era planeta la care visau ei, EL ŞI EA,iar într-o zi drumurile s-au separat,era ca o şină de tren,dar celelalte bucăţele erau amintirea de la el..era lupta pe care numai ea avea s-o ducă..

Era o simplă fată,cu multe planuri, cu o mulţime de aşteptări în viaţă ce o considera o multitudine de picături de culoare în care spera pe zi ce trece tot mai mult; Doar două persoane deosebite,aşa se considerau el şi ea, două stele pe cerul nelimitat iar ele, neinfluenţabile,netratate cu veşnica răutate a minţilor schimbătoare ale oamenilor..şi îşi creaseră planetă lor,” Alfa” ..

Regrete? erau ... dureroase şi o urmăreau peste tot..Avea zeci de cuvinte,pentru o unică fiinţă,care o marcase, o completase, o făcea deosebita dintre deosebitele feţe ale feminităţii.

O lună ,două,chiar nouă luni în care călătorise şi prin ploaie şi prin foc în această luptă numită „ viaţă „ dar pe care o preţuia.. Visele erau departe de realitate,dar sentimentele erau mereu legate de ei...şi nici imaginaţia nu o putea întrece când era vorba de realizări..

Dar din două comete,rămăsese una,spaţiul acelaşi, praful stelar ce îi încălzea purta mereu porumbelul care avea să îi unească,din nou.. şi pentru totdeauna..

Acum, Pământul şi spaţiul era unul şi acelaşi,pentru că speranţa pulsa mereu, nu mai existau diferenţe,exista doar dorinţa arzătoare de a-şi recâştiga „ şasele „ ce dispăruse în spaţiul înceţoşat.

O mulţime de probleme ce o înconjurau , o mulţime de stele căzătoare care treceau peste ea dar ea, ca o picătură de rouă , rămânea atentă pe iarba speranţei şi a vieţii şi continua să spere..

Până într-o zi când toate amintirile reveniseră,brusc,fără nici o explicaţie,inima reuşise să se intensifice,aripile prinseseră viaţă iar ei deveniseră cum erau odată..

Discuţii,care fuseseră în trecut,acum se transformaseră într-o cenuşă şi totul era bine,curcubeul era plin de puterea naturii şi de dragostea lor spaţială..Erau două persoane care visau să transforme Pământul în ceva spaţial..şi numai partea lor din trecut,înainte de a se întâlni să rămână terestră..

Cum reuşiseră,nu se ştie,era alt mister al vieţii,dar ei se învăţaseră a bea licoarea infinită a vieţii iar visele reuşeau miraculous să le transpună,şi să le transforme în realitate..

Aveau atâta nevoie unul de altul,exact că două piese de puzzle unde doar moartea putea interveni.. dar exact la sfârşitul bătăliei unei poveşti ce îi schimbă pe amândoi, îi contura…

Au trecut prin atâtea şi atâtea întâmplări,uneori erau două lebede pe un lac,în care una spera,alta visa, iar alteori erau două păsări care experimentau cerul..dar chiar şi-aşa,au trecut peste,şi au ştiut să împartă şi aerul şi apa.. mereu împreună..

Viaţa lor? O reprezentau ei înşişi..două părticele de viaţă, nedespărţite,batute de vântul rece-călduţ,care îi lovea şi îi apropia în acelaşi timp..ca două frunze legate într-un arbore,ca doi nori prin care nu treceau nici avioanele,nici păsările, nici atmosfera în propria stare.. Şi atunci şi-au dat seama că puterea divină combinată cu puterea de creaţie dădeau rezultatul,rezultatul lor, şi magia prin care ei doi erau conturaţi,rupţi dintr-un diamant spart şi refăcut..

Firele părului ei,dinamice,în bătaia vântului,în bătaia speranţei şi statice,mereu când apărea tristeţea, dar el era un fel de adolescent cu puteri..care o trimitea imediat în lumea lor "Alfa" iar când dorea,putea să se teleporteze şi el..

Nu ştiu cum s-a terminat povestea,probabil "Alfa” pentru ei a fost doar o poveste,doar un leac al fericirii descoperite cu ajutorul bunătăţii din care gustau o data ori separaţi , iar altădată împreună,şi din care nu puteau să dispară niciodată..pentru că soarta îi apropia iar şi iar.. şi îi lăsa loviţi doar de dragostea împărţită între spaţiu şi pământ.

I never change,never ever change !



Niciodata nu ma voi schimba,nu voi deveni altcineva peste noapte doar pentru a impresiona .. voi ramane aceeasi : calda,vesela,doritoare de a intra in viata ta,deschisa la provocarea cuceririi unei inimi ca ale tale..
Am mai luat plasa,am zis odata ca printul esti tu , dar nu s-a dovedit asa..
Sunt niste cuvinte pe care le scriu in urma unei dezamagiri,si numai ele pot umble golul acela...
Scriu cuvinte dar in curand vor disparea si ele..
Vreau sa cos sperante,dar in curand nu voi mai avea ata..
Nepasarea,indiferenta ta ma seaca mereu.. as vrea sa lupt,sa urc un munte intreg,dar umbra persoanei tale ma indeamna sa ma arunc de pe Munte !
Ce fac ? de ce ma urmaresti intr-una si ma influentezi ba intr-un mod negativ,ba intr-un mod pozitiv ?
Nu te mai juca cu mintea mea ! Inteleg ca esti nebunia si ratiunea mea,dar mintea mea e satula de tine,sufletul meu refuza sa te mai primeasca,as vrea uneori sa-mi smulg pielea de pe maini caci ma luai cu o anumita simtire si le strangeai asa de delicat..
Imi e dor,crede-ma..
Imi e dor de o iluzie?

joi, 22 aprilie 2010

Nimic...
















Ma multumesc mereu cu faptul ca ii ajut pe ceilalti,ii ascult..dar ma intreb : Pe mine cine ma asculta?cine ma intelege?
Credeam ca tu esti persoana care sa ma asculte,sa ma inteleaga,nu credeam ca te vei indeparta si ma vei lasa in ceata..
Nimic..doar atat, atat ai lasat.
Poate doar o dulce amaruie amintire..
Acum obisnuiesc sa stau in pat si parca aerul esti tu , peretele la care ma uit seara,e luminat de unica raza de lumina,de afara..
Aceeasi raza care ma lumineaza in zilele

nostalgice..
Dorul ma cuprinde,mi-e dor sa te ascult,dintr-o prea mare doza de bunatate si uitare,ca un adevarat inger ce sunt :) ca doar asa imi ziceai..
Norul pe care stateam a disparut,dar raman aceeasi,zambitoare,ca va aparea intr-o zi , norul potrivit,fara ploaie, imbratisat de soare !

miercuri, 21 aprilie 2010

Vine vine, weekendul !

daaaaaaa,mai e un pic si vine weekendul. ;X.
Deea,pregateste-te de iesire..
aer proaspat,de weekend, noi tehnici de agatat poate si muuulta muzica :*
pupic >:D<

De-as putea.

Observ ca si tu observi ca tot ce scriu scriu despre tine,pentru ca inca incerc sa imi dau seama,sau cel putin sa ma conving cat de " natural " esti !
De-as putea sa dau timpul inapoi nu m-as mai intoarce la tine,de-as mai putea sa repet aceeasi greseala,jur ca n-as mai face-o !
De-ai putea sa mai gasesti alta ca mine...de-ar putea sa mai fie ! :)
Pentru ca,ti-am mai spus,stiu exact ce zic,si cum sunt..in schimb tu, nici tu nu stii ! traiesti in lumi diferite,intr-o imaginatie bogata..cu care o sa ramai !

marți, 20 aprilie 2010

Cuvinte,simple cuvinte..

Spune-mi ce rost mai au ele...aceleasi cuvinte care m-au secatuit de putere,de puterea de a dori mai mult,de a lupta cu tine in continuare..
Mai aveam putere..sau cel putin asa am crezut pana ti-ai scos "ghiarele" si ai inceput sa te " joci" fara urma de maturitate..
Aceleasi cuvinte,aceeasi rutina,acelasi " imi pare rau " dar din pacate fals..
Acelasi sentiment cu care ma trezesc de dimineata si o anume greata cand rostesc numele tau,pentru ca nu mai are rost , si ca tot ce am incercat sa construiesc,a fost in zadar..
Privesc senin soarele ce ma inconjoara fie el afara sau in adancul sufletului dar furtuna vine pe neasteptate si ma rapeste,ma strapunge cu toata puterea si nu pot sa opun rezistenta..
Spune-mi ... suflet drag,de ce joci intotdeauna rolul principal in sentimentele astea difuze?
De ce cand incerc sa cred ceva ce e adevarat,de fapt realizez ca e fals,fals,fals?
Ma rog,vreau si sper in stratul de nori pufosi ce se abat asupra firelor de par,genelor,mainilor,ce se prabusesc in mintea mea si ma fac o visatoare,dar in acelasi timp puternica..
Vreau...vreau pe cineva mai bun,sincer,si o pereche de brate care sa ma primeasca calduros !

Memories..

Cateodata imi mai amintesc de tine...si chiar cand imi apare imaginea ta in fata,brusc,as vrea sa ma teleportez intr-o alta incapere,unde sa fiu transparenta..
Imi rasuna intrebarea " DE CE ? " in cap..
Dar am uitat sa intreb la infinit,caci acest exercitiu l-am practicat multe zile la rand si m-am plictisit..
Oare asa e natura umana ? sa ne indragostim de tot ceea ce nu se merita si de cine nu merita?
De ce brusc ne vedem plini de calitati,iar dupa aceea ne inselam?
Oare nu stim sa alegem?
Oare spiritul critic nu e bine dezvoltat?
Oare ce nu merge bine?
Si azi,cand ploua...fiecare picatura parca ateriza in vapaia sufletului,adanc injunghiata de iluzii..Iluziile care au fost singura urma ce mi-ai lasat-o drept "mostenire"..
Stiu ca mereu va exista regretul...
Sau cel putin din partea ta..
Caci stiu bine ce zic,pentru ca eu am lasat inelul fericirii pe masa atunci cand am plecat iar apoi,doar vantul si-a facut aparitia..

luni, 19 aprilie 2010

Tehnici de agatat pe strada..


Ma trezesc ca o domnisoara care se respecta, nici prea mult, nici prea putin pe la vreo 10:30 , si imi fac patul , ca o ordonata ce sunt :D .. , si ma duc hotarata sa imi cumpar niste cartofi,caci aveam o pofta mare de cartofi prajiti..
Si nah,ca nu am mai stat sa ma machiez sau ma rog sa imi dau cu putin fond de ten,ca de obicei machiajul la mine inseamna rimel,fond de ten,un pic de fard de pleoape,si ruj..
dar acum nimic :))))))..de-abia imi pieptanasem putin parul..ca era dimineata..
dar ca orice gurmanda,ca mine.. ( eram o gurmanda mai mare dar m-am mai lasat :D ) ..ca orice gurmanda ca mine,hopa,goana dupa cartofi ;;) :))
Merg putin,cam pana s-a terminat aleea mea cea lunga din fata blocului,si chiar la colt,niste muncitori care lucrau la o conducta,imi spun : " off doamne,ce zambitoare esti ! "
la care eu : "da' ce vrei domne' ? zambesc in primul rand ca imi permite varsta,si oricum nu am problemele dumitale..cine stie cati copii ai tu prin balarii ! "
si am mers mai departe..ei ramanand cu gura cascata si spunand " hai ca esti tare,zambareato..un numar ceva ? "
:))) va dati seama,ca nu am mai stat,si ca mesajul l-au inteles ei.. caci unu' era pentru toti si toti pentru unu' ..pentru ca doar unu a vorbit cu mine..
Si mi-am dat seama ca pana si muncitorii de conducte s-au ridicat cu pretentii mari...

Si azi am mai avut o experienta de genul..doar ca nu eram singura...eram cu prietenele mele cele mai bune,Suzana si Blonda mea.. iar ele doua nu vroiau sa treaca pentru ca erau 2-3 caini care dadeau din coada :)) ; in fine,si era un baiat ,de data asta nu era muncitor..cred ca era florar :)) , glumesc..
era un trecator,care era cat de cat dragut..si ne spune : " stati linistite,caci nu musca.. " si adaugand... " dar pentru asta un numar de telefon,ceva?"
si noi : " da , da ! " ceva gen " da,da,asteapta acolo !" :))

Cam atat..voua care tehnica de agatat vi s-a parut amuzanta?

duminică, 18 aprilie 2010

Nebunia si ratiunea mea...

P.S : Am pus o poza cu mine inainte de asta,ca stiam ca o asteptati..


Sufletul meu s-a spart in cuvinte inca o data,ratacite in neantul fiintei mele.Senzatii despletite imi inunda gandurile intr-un mod brutal,haotic….Inchid ochii si vad abisul simturilor mele…

Brusc,toata fundatia personalitatii mele bazata pe experientele anterioare sta sa se prabuseasca.Deodata nu mai exista notiunea de bine,rau,concret,abstract,viata,moarte.Inteleg acum ca experienta este cel mai dur profesor pentru ca intai iti da testul si apoi iti spune care era lectia!

Traiesc intr-o realitate ireala……

Pe orizontul constiintei mele se disting 3 puncte:

1.DUREREA :In momentul in care inaintam in viata simtim tot mai superficial nuanta sentimentului de fericire insa constientizam tot mai mult notiunea de suflet pt ca unele lucruri dor asa de tare incat ai stii cu mare precizie locul in care trebuie facuta incizia pt a-l scoate afara.Il simti cum mocneste si toata durerea se rasfrange in tot corpul.E viu,pulseaza…insa dureros de tare si amprenta insangerata a amintirilor ramane tatuata in inima pt totdeauna.

Am plans cu sufletul fara a mi se umezi ochii,am tacut pt ca uneori tacerea are un ecou mai puternic decat strigatul de durere.

2.FERICIREA…Aceeasi notiune abstracta…..Omul nu a fost creat pt a fi fericit ci pt a oscila intre nebunia descoperirii si plictiseala de armonie.Fericirea e doar momeala ce-l va tine in cursa pana la sfarsit!

3.TU…Tot ceea ce pot intelege din haosul universului meu,inteleg doar din cauza ca te iubesc!

INTELEG…ca numai anumite lucruri sunt imposibil de cunoscut ,insa e imposibil de aflat care sunt acelea…

INTELEG…ca desi soarele meu de multe ori se inneaca in lacrimi,exista ceva mai presus decat mine ce-mi poarta pasii catre tine,peste osemintele viselor mele,peste umbrele gandurilor istovite,lasand in spate ochi inchisi peste lacrimi strivite ce-si sting focurile reci in privirea ta.

In atingerea ta se topeste umbra agoniei ce zace la picioarele muribunde ale nebuniei mele.Prin tine am invatat sa nu ma mai tem de umbre,pt ca ele arata totusi ca in apropiere se afla lumina.Cutitele de teama infipte in inima mea nu mai dor asa de tare…Grabesc pasii catre tine,alerg si lacrimi mor in urma mea….

AM INVATAT….adevaratul sens al cuvintelor lui Dikens in Marile sperante „dragostea adevarata e credinta oarba,umilinta fara preget,supunere desavarsita,incredere si daruire impotriva ta insuti,impotriva lumii intregi!Dragostea inseamna ca-ti vei darui inima si sufletul celui care ti le va zdrobi!”

CRED…ca daca totusi exista un sens al vietii atunci TU esti sensul,si daca nu exista atunci TU ar trebui sa fii…Asadar identitatea mea e dizolvata in tine,si intreg universul meu e reflectat in tine!E ca si cum as lua intreaga mea fiinta intr-o mana si ti-as darui-o tie;e ca si cum as trai absorbita de tine pana la radacina persoanei mele ca si cum as fi fost smulsa din propriul meu fond vital si as trai transplantata in tine,cu radacinile mele vitale in tine.

Mi-am resadit sufletul in dragostea ta!

CONCLUZIE: Cristina Cioran spunea : „fiecare om cu nebunia lui.A mea a fost aceea de a ma crede normala,periculos de normala”

E timpul sa accept faptul ca nebunia si „ratiunea mea irationala” esti TU!

Plimbari,prin capitala..


Ce zi frumoasa,as fi vrut sa fi durat o vesnicie..asta ignorand faptul ca traficul a fost infernal,o gramada de babe prin 282 care bineinteles ca nu m-au "crutzat " de la a ma calca pe picioare..ca si-asa aveam pantofii noi si rezistenti =))..
Cea mai frumoasa zi,cu muzica,distractie,practic aglomeratia din Bucuresti,ca eu doar asa petrec,prin haos..
Cu Catalin si Blonda..my best friends ;x. va iubesc.baaaaa !!!
Am ajuns acolo,la concertul de la Sala Polivalenta unde bineinteles am cantat,am dansat,am ras cu Catalin..=)))
Ne-am intors intr-un final..desi nu vroiam sa se termine..ne-am intors si Blonda spune in gura mare ca o ironie asupra unei tipe cu piercing in nas : " se poarta râturile " =))))))))))))))))))))))))))))... cat de nebuna sa fie prietena mea?! ( de fapt nu ma mira,caci semanam.. )
:))
si aia s-a intors si a aruncat o privire asa.. :)))
dar mi-a placut totul..
Oricum sunt fericita ca sunt in clasa cu ei si nebunia e la maxim,in fiecare zi,dar nu in 282 si nici in metrou,caci acolo a fost caterinca mare !! :)))


Va urez un weekend placut ( ce-a mai ramas din el ) si o saptamana frumoasa..v-am pupat :*.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

A fi sau a nu fi COOL.. aceasta-i intrebarea.


Conform dictionary.com, "cool" inseamna, in slang,socially adept (Ex: It’s not cool to arrive at a party too early). Cu alte cuvinte, a fi sau nu cool depinde, in primul rand, de societate, de anturaj, de un sistem de valori care ne este impus din exterior de catre terti. Si atunci nu pot sa nu ma intreb ce inseamna, de fapt, a fi cool ? E vorba oare doar de haine, accesorii si tipul de muzica preferat? Sau e si o problema de atitudine?

Vad pe strada in fiecare zi tot felul de tinere domnisoare si domnisori “˜brand-uiti’ din cap pana-n picioare, plini de elan si de sclipirei de parca tocmai ar fi sarit dintr-un teen movie intr-un cazan cu aur. Sunt ei cool?

Dar valul emo-kidz, toti cu look-ul "proaspat plans", cu hanorace cu patratele si genti pline de insigne? Ei sunt cool?

Sau, ce spuneti despre punkerii suparati si rebeli, rasculati impotriva autoritatii parintilor care nu-i lasa afara dupa ora 10? Genul ala de pusti teribilisti care te-ar lua la bataie daca le-ai spune ca, de fapt, punk-ul este un gen de rock. Este atitudinea lor cool?

Si stiti ce mai vad (prea) des? Vad adolescenti care-si fac pierce pentru ca si-a facut colegul de banca, vad fete de 12 ani care-si vopsesc parul si fac sex in scoli pentru ca asa au vazut ele la televizor, vad chiar femei in toata firea cu copii, carora nu le pot cumpara jucaria mult dorita pentru ca si-au cheltuit tot salariul pe o poseta noua si foarte… da, ati ghicit: cool.

Pe de alta parte, mai exista si categoria celor care fac tot posibilul ca sa nu fie parte din turma. "Sabotorii", cei care neaga ca ar fi sau ca ar vrea sa fie cool. Demers demn de lauda, dealtfel, doar ca, de cele mai multe ori, si a nu fi cool devine cool in ochii celor care doresc sa intre intr-un anumit grup, ceva de genul "X"nu vrea sa fie cool? Cat de cool!’, pentru ca, undeva in adancul sufletului, toti vrem sa fim nonconformisti si trend-setteri, fara a ne da insa seama ca, o data trendul impus, nu vom mai fi unici si speciali, ci doar o alta fata din multime. Credeti ca mai stie cineva azi cine a fost primul tip care si-a facut pierce in limba? Sau cine a ascultat prima manea? Sau cine a fost prima minora care si-a inceput viata sexuala la 10 ani? Eu ma indoiesc.

Pentru voi, ce inseamna "a fi cool" ?

Cand iubirea nu tine cont de varsta.


...apar peste tot impreuna, inlantuiti - la propriu - caci mainile unuia il cuprind pe celalalt, se sorb din ochi, se completeaza reciproc, unul continua fraza celuilalt, nearata iubirea lor, ne-o dovedesc...si aceasta ziua, caci noaptea contopirea lor este completa, implinita, devin doar unul...

O poveste de dragoste? Da, desigur...

...atentia este incordata la maximum, doar un sunet si este acolo, langa celalalt, gata sa-i indeplineasca orice dorinta, caci acum asta este ratiunea de a fi; se tin in brate, se alinta, se joaca, sunt nedespartiti toata ziua...si toata noaptea...nu poate refuza nimic din ceea ce i se ofera, iar celalalt, asa cum este el, stie ca nu poate supravietui altfel...par legati de vecie, sortiti sa ramana impreuna...

O alta poveste de dragoste? Desigur, si inca una minunata...

Sunt insa aceste povesti diferite? Sa vedem...

Daca adaugam faptul ca intre protagonistii fiecarei povesti exista o diferenta de varsta de doua decenii si ceva, obtinem o clarificare? Ma tem ca nu. Pana aici nu sunt diferente. Daca spunem insa ca unul dintre protagonisti are varsta de un an iar celalalt mai mult cu doua decenii si ceva are vreo importanta?!!

Daca ati putut observa vreodata relatia dintre un parinte si copilul foarte mic (pana la un an si ceva) ati putut vedea ca sunt aproape inseparabili, intr-o relatie de dependenta, in care fiecare reprezinta totul pentru celalalt, insasi supravietuirea. Copilul nu poate trai fara ajutorul parintelui, iar acesta nu poate concepe viata fara sa auda un sunet de la copil; probabil ati auzit povesti cu parinti care se trezesc din somn pentru a asculta respiratia copilului. Fiecare reprezinta salvarea celuilalt, implinirea lui. Multe dintre cele mai ciudate si extreme trairi le intalnim in aceasta perioada, in care parintii experimenteaza intens groaza, furia, neputinta, ura, fericirea, gelozia, privarea extrema de hrana si/sau somn si multe alte stari, unele descrise in tratatele de psihiatrie...Insa ele sunt „normale” in asemenea circumstante...

Ce se intampla insa daca schimbam povestea? Ce nu mai este potrivit, „normal”, acceptabil social, moral ? De ce o relatie intre doua persoane intre care exista o diferenta de varsta de douzeci-treizeci de ani ni se pare (cel putin) ciudata ? Este aceasta diferenta in sine problema sau un anumit comportament care nu se potriveste ?

Nu cumva este o „rescriere” a povestii celelalte ? O incercare de a trai ceva netrait, de a umple o lipsa profunda?

In cazurile de genul acesta vom intalni elemente specifice: o copilarie grea, conflictuala, parinti despartiti prematur sau care nu au fost afectuosi, o istorie de viata complicata, confuza, neimplinita. Se explica astfel dorinta acestor persoane de a fi salvate, de a se implini printr-o relatie ideala, care sa transceada varsta, sexul, credinta religioasa, de fapt, se incearca recreerea unei situatii primordiale (de la inceputul vietii) in care nu exista decat multumirea reciproca dincolo de orice limita, adica distrugerea nevoii instalate atunci, atunci cand orice lipsa pare de netrecut, de neindurat...Cine este copilul mult dorit (si neavut), cine este parintele perfect, conteaza mai putin, fiecare doreste ceea ce nu a avut: acea afectiune perfecta, fara limite, in care este acceptat si iubit indiferent de ceea/cine este. Iar asta se traduce la nivel profund in ”daca sunt iubit in acest mod, in care mi se ofera totul, inseamna ca merit, adica am o valoare, insemn ceva, sunt cineva”. Iar asta reprezinta atat de mult pentru cei in cauza incat ar vrea sa-si arate iubirea peste tot si tuturor...De fapt o iluzie, caci curand situatia se va schimba...caci nevoile se schimba, dupa ce sunt satisfacute...

Va intrebati inca de ce ni se pare ciudata o astfel de relatie? Va propun un exercitiu de imaginatie: ce vi se pare mai normal, mai ‚acceptabil’, sa vedeti o mama cum isi alapteaza copilul in public sau o persoana in varsta sarutand o alta ce are jumatate din varsta ei?

Raspunsul este: sexul. Ce nu este potrivit in prima noastra poveste este uniunea totala, completa, in care nevoia de care vorbeam atinge nivelul primar, instinctual, sexual, si, mai mult decat atat, lucrul acesta ne este prezentat aproape ca o victorie, fara intimitate, fara limita...

Si inca ceva: intre cei implicati in cea de-a doua poveste lucrurile nu se vor schimba niciodata, fiecare va fi acelasi pentru celalalt, indiferent de trecerea timpului, si a varstei...

Va las pe voi sa stabiliti cine sunt protagonistii povestilor....