Speranta .. Capitol din cartea mea, " viata in 15 primaveri "

E minunat atunci cand scriu, e minunat atunci cand va daruiesc tot ce scriu, asta e al patrulea capitol din cartea mea,care il fac public..Sper sa va placa..am ajuns la al cincilea capitol care o sa apara, in curand !!!

Capitolul 4 – Speranta ( nu va muri niciodata)

Speranta, iarasi ca si iubirea,ceva nelimitat,care nu poate fi descris,apare in urma unei dezamagiri,cum am mai spus mai sus.. nu trebuie sa iti pierzi speranta si nu trebuie sa te ingropi cu vise si ganduri false.Speranta te ajuta,ea nu va muri niciodata,ea se va pastra in suflet,in locasul secretelor..acolo unde nimeni nu are cheia,inafara de tine,poti face orice vrei cu ea,dar nu o da cui nu merita,nu iti face iluzii imaginare despre cineva sau ceva,Nu se merita..de aia exista speranta,ceva frumos,nedesprins dintr-o poveste cu un anume inteles..cu sau fara consimtamantul tau.

Toate amintirile legate de tine se vor pastra aici,nimeni nu le va sterge , vor ramane aici,langa mine..chiar daca tu ai plecat.Nimeni nut e va opri. Speranta va muri ultima,e adevarat,dar eu nu caut sa imi exprim viata prin regrete chiar daca am tendinta asta care ma poseda..

Speranta e ultimul lucru care iti ramane dupa ce totul in cale ti se ruineaza...ea te ajuta sa treci mai departe....sa speri...sa visezi...sa zbori in continuare...ca si cand nimic prea nou sau prea ciudat nu s-a intamplat...eu vreau sa zbor,cu tine,cu tot ce credeam ca e adevarat,cu toate visele si toate sperantele, nu vreau sa uit nimic,legat de noi,de tot ce ne-a unit.

Esti asa frumos,la fel ca zambetul tau senin,din prima zi,cel de care m-am indragostit,si in ultima zi am plans,am plans ca am pierdut,am plans ca m-am inselat in toate privintele,ma doare ca am crezut in ceva ce credeam ca exista,in final,ramane, speranta.Nu,nu e o capat de tara, ca ne-am indepartat,era doar problema ca am investit sentimente degeaba,dar e bine,iti multumesc,cu ajutorul tau m-am eliberat,am castigat putere de viata,experienta..este trist , acum vars lacrimi pentru tine,poate nu le meritai,nu ti-am cerut niciodata ceva care ti-a fost in imposibilitate,ti-am cerut doar sa ma iubesti,sincer..

Ai plecat,si am ramas in continuare ca va aparea printul,printul cel bun,care nu ma va dezamagi niciodata,am incredere si stiu ca o sa apara,speranta e unica,ma invaluie si ma trezeste la realitate cand imi permit sa visez prea mult.As vrea sa ma joc cu visele,sa le transform in realitate, sa fie reale,sa imi indeplinesti dorintele,asteptarile..pana la urma toti raman alaturi de mine,inafara de tine,si tot speranta vine si imi sopteste la ureche : Nu te lasa,nu te lasa !

Ma minteai zambind,chiar si tu credeai ce spui,nu cred ca meritam asa ceva,stiu, iti imaginezi ca te invinui pentru tot,nu e numai vina mea,e vina sortii,vreau sa iti fie bine,dar imi pare rau ca nu am putut sa iti deschid usa fericirii,imi pare rau ca nu am putut sa te fac fericit,sa zambesti dimineti alaturi de mine,sa privesti apusuri de soare impreuna cu mine,toate astea se duc.. nu mai sunt in planul nostru, de acum nu mai suntem noi , am zburat, fiecare in directia lui…Imi pare rau, imi pare rau ca poate nu te-am iubit indeajuns,imi pare rau ca nu ti-am inapoiat fiecare atentie egoista sau nu, voi plange mult timp, nu dupa tine, ci dupa iluzia de care m-am indragostit.. speranta imi va bate pentru a suta oara la usa,si ma va trezi,imi va da o “ palma” dar singurul care mi-a lasat o rana,esti tu !

Nu ma intreba daca a aparut altcineva,fericirea mea nu consta intr-un baiat,intr-o iluzie,stiu ca daca ma iubeai,luptai pentru asta,nu renuntai la primul fluier al noptii.

Nu,nu inteleg si nu am inteles de ce ai vrut sa existe minciuni intre noi de la bun inceput,nu vreau sa zambesti fals doar pentru o buna impresie..stii,eu nu sunt o fantoma,sunt o fiinta care se presupune ca tine la tine..Oare daca eram indiferenta,rolul s-ar fi schimbat...

Da,acum nu vei mai fii langa mine,singurii care imi vor darui o aripa pe care sa plang,vor fii cei care ma iubesc,imi pare rau ca ai disparut din ingerii vietii mele..Tu ai ales drumul asta,nu aveam asta in planul viselor,in planul viselor eram noi,conturati de perfectiune,si de fericire.

Uneori nu te inteleg,si nici nu inteleg aceasta forta,acest sentiment ciudat..se presupunea ca trebuie sa simt fluturi in stomac,si nu durere si dezamagire, bineinteles,ai croit un croit un gol imens,dar acum gata,il umplu cum stiu eu mai bine..UIT UIT , UIT toate picaturile de ploaie din viata mea,si las deschisa poarta catre soare,stralucire,fericire..

Iti iubesc existenta,atunci cand devine constienta ca greseste,atunci cand se roaga de mine sa o iert.. Perfectiunea ne defineste atunci cand inima mea bate langa a ta si cand timpul e de partea noastra, mana mea in parul tau, momentele cu tine vor fi cele mai frumoase din viata mea..Iti iubesc existenta.

Sau cel putin ti-am iubit existenta…e un tablou al infinitului, inseparabilului,interminabilului,nelimitatului, sentimentul acesta dintre noi care va ramane in spatiu pentru totdeauna,si pentru totdeauna in sufletul meu..

El m-a trezit,el m-a conturat,el m-a inzestrat,tu m-ai facut mai frumoasa.Nu sunt in masura sa iti multumesc pentru tot.. acum s-a terminat,ai plecat,asa ai ales tu..iti doresc numai bine iubite,scumpule,iti multumesc pentru tot , modul in care te-am iubit a fost de neinlocuit,dar asta nu o pot spune doar in cuvinte,o simt si sper sa ramana doar o simtire puternica,in inima..

Nu iti cer decat o frumoasa amintire cu noi, si acolo va ramane, alaturi de prima simtire atunci cand te-am intalnit !

Atunci era martie in fiecare zi in inima mea,aveam doar soare in orice clipa,in acest suflet cald,acum nu mai pot sa fiu o parte din noi, acum stau singura,sa uit ochii tai.

“ Buna dimineata ! “ as fi vrut sa iti spun,sa traiesc alaturi de tine,stiu,regretele nu isi au rostul,ele fac parte din noi,si iarasi intervine speranta ca poate va reveni iarasi fericirea stralucind ca un cristal..spune-mi cand sa te visez,pentru ca atunci cand te visez totul e posibil,nu esti singur ! spune-mi pe cine iubesti,pe cine simti,spune-mi cine e visul tau frumos care prinde viata?

Stii,faptele vorbesc mai tare decat vorbele,spune-mi in care perioada vei intelege asta,si atunci cand vei intelege,astept sa ma duci departe de lumea asta rea,posesiva care nu are in cap decat lucruri materiale.

Nu e vorba despre ce as putea scrie,in cate cuvinte,in cate pagini, nu e vorba despre cate lacrimi ti-as putea fura prin ele, e vorba despre sentimentul combinat cu speranta si iubirea pe care mi-o porti.

Tu stii ca ce “ ingrop” de fapt ingrop in sufletul meu, tu stii cand iti spun ca uit,dar de fapt pastrez tot,iti apreciez fiecare gest sensibil,fiecare atingere,iti detest fiecare vorba aruncata departe,departe de asteptarile mele…departe de tot ce credeam ca ne inconjura,pe noi amandoi.

Inca astept sa iti gasesti un loc in calatoria ta departe de mine ,si sa te intorci la mine,inca astept sa ma duci in locul acela magic,unde totul e posibil, nu vreau sa ma repet,iti subliniez ce asteptari am… asteptarile nu trebuiau sa apara,dar datorita lipsei de perfectiune, vreau sa te cizelez,sa te slefuiesc ca pe un diamant..

Inca astept aici singura,in orasul tau strain, sunt singura dar intotdeauna cu tine in minte, nu pot sa te mai simt aici dar totusi astept.Astept spunandu-ti “ Adio “ si sperand ca te vei intoarce..de aia exista speranta . Si imi pare rau ca nu iti aduc alte motive pentru care fiinta omeneasca exista si pentru ca e inconjurata de toate sentimentele ciudate .. singurul motiv pentru care vreau sa scriu , este ca meriti totul , nu te multumi cu jumatati de masura , ia in serios viata si nu pune suflet pe lucrurile marunte.

Eu nu inteleg de ce ne indragostim si apoi ne lasam purtati de val,de tentatii,de tot felul de lucruri care intervin intre “ NOI “ ..da,am dreptate,intre noi,dar asa ceva nu cred ca mai exista demult,sau putin probabil nici nu a existat.

Intre acest amalgam de sentimente imprastiate ar trebui sa intervina speranta ca poate se schimba,ca poate se tine de cuvant atunci cand promite ceva, da, si spun ar trebui pentru ca in joc sunt prea multe dezamagiri,pierderi,distrugeri sentimentale, si nu stiu cata putere ar avea doar speranta…speranta unui viitor mai bun,cred ca depinde de tine si de ceea ce gandesti la varsta asta,in care totul este difuz.

Niciodata nu va exista o relatie bazata pe cele 3 chei : comunicare,iubire,respect. Da, nu va exista pentru ca hello…ai doar 15,16,17… poate mai mult.Cum sa stii cu ce se mananca dragostea ? Nu sunt aici ca sa te dezmembrez,ca sa te dezarmez,dar rar gasesti pe cineva care iti indeplineste toate conditiile impuse si de la scoala sa ajungi cu el la Altar ! Doamne Ajuta,asa sa fie ! imi doresc din tot sufletul orice e mai bun pentru voi,pentru intreaga societate,pentru a devenii mai buna..dar cu Dumnezeu inainte ! Si daca asa e scris sa fie,asa va fii !

Vedeti ? de aia exista speranta, pentru un viitor mai bun ,mai luminos , mai deschis.Toate aceste vorbe sunt ca sa va schimbe , sa va modeleze , nu sa va desconsidere.. eu de asta sunt aici,ca sa vorbesc in numele tinerilor,unii mai invatati,altii mai putin, imi place ceea ce fac,vreau sa nu sufere nimeni,vreau sa straluceasca toata lumea !

Stiu,si eu am fost cuprinsa de regrete,sperante,asteptari,care nu m-au facut decat sa pun sare pe rana, tot misterul e sa nu regreti…

Vreau sa fiu salutul tau favorit si cel mai greu “ Adio “ al tau…da,vise,vise dragii mei..Se va intampla,credeti-ma..dar totul are un sfarsit,si daca nu un sfarsit atunci niste goluri care vor duce la sfarsit ! Nimic nu e pentru totdeauna,chiar daca pe voi va leaga totul..intotdeauna va exista ceva sau cineva care va desparte..

Si nu,nu caut sa fiu ironica si nici acra,vreau doar sa ma trezesc si pe mine,si poate si pe voi..E regretabil sa stai in loc pentru speranta realizarii visului, trebuie sa te misti,sa alergi,sa mergi mai departe si sa alegi perfectiunea,si daca nu perfectiunea,atunci ceea ce tinde spre ea !

Si pentru incheierea acestui capitol, sunt de ajuns urmatoarele cuvinte “ Viata traita este viata colorata de tine, trebuie doar sa-ti alegi culorile “ .