...apar peste tot impreuna, inlantuiti - la propriu - caci mainile unuia il cuprind pe celalalt, se sorb din ochi, se completeaza reciproc, unul continua fraza celuilalt, nearata iubirea lor, ne-o dovedesc...si aceasta ziua, caci noaptea contopirea lor este completa, implinita, devin doar unul...
O poveste de dragoste? Da, desigur...
...atentia este incordata la maximum, doar un sunet si este acolo, langa celalalt, gata sa-i indeplineasca orice dorinta, caci acum asta este ratiunea de a fi; se tin in brate, se alinta, se joaca, sunt nedespartiti toata ziua...si toata noaptea...nu poate refuza nimic din ceea ce i se ofera, iar celalalt, asa cum este el, stie ca nu poate supravietui altfel...par legati de vecie, sortiti sa ramana impreuna...
O alta poveste de dragoste? Desigur, si inca una minunata...
Sunt insa aceste povesti diferite? Sa vedem...
Daca adaugam faptul ca intre protagonistii fiecarei povesti exista o diferenta de varsta de doua decenii si ceva, obtinem o clarificare? Ma tem ca nu. Pana aici nu sunt diferente. Daca spunem insa ca unul dintre protagonisti are varsta de un an iar celalalt mai mult cu doua decenii si ceva are vreo importanta?!!
Daca ati putut observa vreodata relatia dintre un parinte si copilul foarte mic (pana la un an si ceva) ati putut vedea ca sunt aproape inseparabili, intr-o relatie de dependenta, in care fiecare reprezinta totul pentru celalalt, insasi supravietuirea. Copilul nu poate trai fara ajutorul parintelui, iar acesta nu poate concepe viata fara sa auda un sunet de la copil; probabil ati auzit povesti cu parinti care se trezesc din somn pentru a asculta respiratia copilului. Fiecare reprezinta salvarea celuilalt, implinirea lui. Multe dintre cele mai ciudate si extreme trairi le intalnim in aceasta perioada, in care parintii experimenteaza intens groaza, furia, neputinta, ura, fericirea, gelozia, privarea extrema de hrana si/sau somn si multe alte stari, unele descrise in tratatele de psihiatrie...Insa ele sunt „normale” in asemenea circumstante...
Ce se intampla insa daca schimbam povestea? Ce nu mai este potrivit, „normal”, acceptabil social, moral ? De ce o relatie intre doua persoane intre care exista o diferenta de varsta de douzeci-treizeci de ani ni se pare (cel putin) ciudata ? Este aceasta diferenta in sine problema sau un anumit comportament care nu se potriveste ?
Nu cumva este o „rescriere” a povestii celelalte ? O incercare de a trai ceva netrait, de a umple o lipsa profunda?
In cazurile de genul acesta vom intalni elemente specifice: o copilarie grea, conflictuala, parinti despartiti prematur sau care nu au fost afectuosi, o istorie de viata complicata, confuza, neimplinita. Se explica astfel dorinta acestor persoane de a fi salvate, de a se implini printr-o relatie ideala, care sa transceada varsta, sexul, credinta religioasa, de fapt, se incearca recreerea unei situatii primordiale (de la inceputul vietii) in care nu exista decat multumirea reciproca dincolo de orice limita, adica distrugerea nevoii instalate atunci, atunci cand orice lipsa pare de netrecut, de neindurat...Cine este copilul mult dorit (si neavut), cine este parintele perfect, conteaza mai putin, fiecare doreste ceea ce nu a avut: acea afectiune perfecta, fara limite, in care este acceptat si iubit indiferent de ceea/cine este. Iar asta se traduce la nivel profund in ”daca sunt iubit in acest mod, in care mi se ofera totul, inseamna ca merit, adica am o valoare, insemn ceva, sunt cineva”. Iar asta reprezinta atat de mult pentru cei in cauza incat ar vrea sa-si arate iubirea peste tot si tuturor...De fapt o iluzie, caci curand situatia se va schimba...caci nevoile se schimba, dupa ce sunt satisfacute...
Va intrebati inca de ce ni se pare ciudata o astfel de relatie? Va propun un exercitiu de imaginatie: ce vi se pare mai normal, mai ‚acceptabil’, sa vedeti o mama cum isi alapteaza copilul in public sau o persoana in varsta sarutand o alta ce are jumatate din varsta ei?
Raspunsul este: sexul. Ce nu este potrivit in prima noastra poveste este uniunea totala, completa, in care nevoia de care vorbeam atinge nivelul primar, instinctual, sexual, si, mai mult decat atat, lucrul acesta ne este prezentat aproape ca o victorie, fara intimitate, fara limita...
Si inca ceva: intre cei implicati in cea de-a doua poveste lucrurile nu se vor schimba niciodata, fiecare va fi acelasi pentru celalalt, indiferent de trecerea timpului, si a varstei...
Va las pe voi sa stabiliti cine sunt protagonistii povestilor....
0 comments:
Trimiteți un comentariu
WOW,Chiar nu ai nimic de zis?!