luni, 29 august 2011
Sa ne mai dezmortim ... =))))
duminică, 28 august 2011
It's so funny
Mai esti prezent ?
joi, 16 iunie 2011
Suflet pe hartie
E aici . Mereu l-am strans in brate, l-am strapuns cu mainile , i-am atins colturile .. era asa mic si fragil .. nu vroiam sa il ranesc, dar nici sa il dau cuiva incapabil sa-l tina..
Ma simteam neputincioasa pentru ca nu puteam sa il tin singura.. M-am inselat crezand ca tu puteai avea grija de el .. La inceput inspirai incredere,speranta, lacrimi curgand de inocenta.. transparenta din privire..
Aveai o colivie pentru el .. si atunci ti l-ai incatusat si pe al tau .. sufletul tau inexistent de mic si neinsemnat , suflet pe care eram convinsa ca nu il puteai inclesta spre mine ... de fapt spre nimeni ... Erai prea egoist ca sa emani bucurie , bunatate , blandete...
Toate perdelele cadeau cand picam din umbra... toti salcamii secau cand apareai , toate celelalte din viata ta dispareau si eu .. eram singura care te intelegea , singura care vorbea limbajul “sufletului “ rapit de tine..
Eu l-am asezat...si cineva ma atentionase... ca l-as putea scapa.. l-am asezat ca pe o coala... am imprastiat hartia si totusi aruncam spre tine sute de mii ..
Traiam prin tine .. si vorbeam cu ochii tai care nu vroiau sa te tradeze.. si ma inselau atat de tare... dar totusi imi spuneau ca nu merit toate lucrurile astea.. imi spuneau sa il iau ... sa imi iau sufletul , sa mi-l leg la mana si sa dispar.. sa nu mai auzi de mine ..
Eu eram tu , tu erai Eu.. asa credeam eu . Iti cunosteam toate miscarile dar ma bateai de fiecare data si dispareai .. Reveneam in viata ta crezand ca sunt puternica sa iti aduc linistea in viata , sa iti transpun raze de soare in firicelele de par parca prea obosite de energia ta deplorabila.. dar parca eu eram aia care mereu pierdea in lupta asta ..
Eram doi neinsemnati patimasi, insetati de aceeasi dorinta de a domina... a domina.. ce ?? N-am avut nimic ... Saracia din frigider , din portofel , din societate nu se compara cu saracia din tine .. care te facea atat de gri .. atat de rece .. Eram atacata ... aruncai cu crengute din tine .. si nu ma puteam apara.. sufletul meu era intr-un bol dar nu avea protectie. Protectia era chiar atacatorul , cel ce credeam ca ma invaluie cand stelele se ascundeau in plapuma intunericului , cel ce credeam ca vine noaptea sa-mi sparga dorinte in fata.. cel ce credeam ca le sparge doar pentru a deveni realitate.
Il chinuiai, il aruncai , il lasai fara de vlaga... si parca acelasi TU il inviai si ii redai speranta ca exista un maine mai prielnic.. un maine care ma facea sa zambesc, dar cand venea, nu era rasul meu .. Aveai atata influenta incat ma faceai egoista la fel ca tine , ma faceai doar sa zambesc pentru a masca si pentru a salva pareri .. Nu imi mai pasa de nimic..
Am trait asa si am invatat sa iubesc raul care de fapt era bun ... raul emanat de tine . Am invatat sa ma bucur de o atentie superficiala crezand ca vine din suflet.. Pe el , l-am pus fara sa-mi dau seama , l-am pus in fata ta si o data cu el m-am asezat, am fost una cu roua , cu umbra, cu pamantul doar pentru a-ti dovedi ca pot fi si raiul si iadul , ca pot fi natura , speranta si viata in acelasi timp.. Suflet care astazi s-a ars si acum isi invata lectiile subtil pentru ca a avut cel mai bun profesor .
sâmbătă, 14 mai 2011
In fiecare zi ..
.. Sunt liber sa fac ce vreau . Libertatea e frumoasa, cand privesc soarele din sufletul meu , ud de picaturile de ploaie care-ti curg din toti porii . Puneai mana pe mine si te uitai fix ca si cand pe autostrada ar fi fost o unda de caldura. Imi ciupeai putin incheieturile ca sa nu uit ca de fapt nu visez.
In fiecare zi eram sufocat de fericire , toata asta venind nelimitat de la o singura sursa – umbra ta care ma urmareste impartial , cu sau fara acordul meu . In fiecare zi delimitam fiecare soapta a ta care ar fi fost cruciala si fiecare vers care se termina cu “ last message received at… “ . Eu mereu m-am gandit ca poate prin tine pot avea noi sanse de a zambi neconditionat , incercand sa ma indepartez o data cu trecerea vantului prin desert . Eu nu am avut intentia sa te ranesc , dar cand dispar ca dupa o ploaie de vara , stiu sa ma reintorc, facand mereu alte clipe si mai frumoase , si mai senine .
In fiecare zi , tu nu uiti sa imi aduci aminte ca existi si prin tine intr-un fel exist si eu, si invers. Eu nu numesc posesiune , numesc atentie din partea ta, un matur copil si un copil matur ce se inteleg si se proclama…
Frunzele din pomi se misca cu toata puterea cand ma gandesc mai intens ca de fapt toate gandurile mele negative ajung din nou inspre alinarea ta. Tunetele se duc tot mai departe crezand tot mai mult in ideea ca tu vei fi si
Scoarta desprinsa prin dezvoltarea copacilor, eroziunea ei si faptul ca ea moare , si reinvie mereu si mereu si mereu . Asa apari tu . Si nu stiu de unde apari . Si de unde reapari . Si de unde…………. Si.. iar se face liniste in bezna in care atipim in fiecare noapte avand in urechi toate momentele mici , ca niste boboci pe apa cristalina pe care vreau s-o privesc cu tine , sa facem “ Bouquette “ de flori si sa le aruncam in ea . Noaptea ma linisteste si luna e singurul nostru leagan in care sa ne asternem personalitatea ce ne imbata pe amandoi . In coma suntem , ne revenim , intram din nou .. limitati de impactul care nu mai exista .
Dispar crezand ca eu nu sunt indeajuns de bun ca sa arunc toate florile in apa si sa reusesc sa le strang cand le arunc, dar sunt bun , prin tot ceea ce fac si prin mica opozitie perfecta in imperfectiune dintre noi .
In fiecare zi .. ma trezesc si ma bag in acelasi pat in care tin pastrate ganduri si amintiri , poate nu toate cu tine , dar tu mereu le faci sa nu se ingalbeneasca niciodata .
In fiecare……. Petala imi apare in gand transparenta ta.. gandul ca poate te voi pierde in diferite locuri de pe Pamant……….. si in fiecare zi zambesc realizand ca te voi regasi indiferent de ce s-ar intampla , aceeasi tu, acelasi eu .. si cu fiecare zi ce trece .. imbratisarea noastra ce ne face vulnerabili in fata naturii si de fier in fata rautatii , va fi pe zi ce trece mai lunga .
Nu pot sa stau intr-un singur loc dar imi stropesti fata de picaturi ce fac cat o tona de parfum, de sperante ce le-adun .. si ma uit incrucis sa vad daca nu cumva am pierdut cateva pe jos . Mi-e greu sa cred in acelasi timp ca atunci cand te’am luat eu de gat frateste te-ai transformat azi in ceea ce esti si in ceea ce ma fac sa fiu . Nu pot.. intr’un fel , de fapt, nu mai stiu cum sa fiu , cand am fost inainte sa apari tu . O aparitie neinsemnata pana mai apoi .. o mica raza de soare in intunericul ce ne-a bantuit de atata timp . Au fost parca cercetari de ani de zile , ce au creeat azi crema minune din noi doi , si daca am exista asa mereu , poate, probabil am deveni fara riduri , senini si deschisi sa privim aceleasi picaturi si “bouquette “ si soare, si ai putea sa ma uzi iar cu aceleasi doua degete , si am putea ramane fara semne estetice pana la 100 de ani… siiiii .. tot nu m-as satura sa te tot ascult, sa ma asculti spunandu-ne mereu aceleasi “ prostii “ ce ne apropie , si am putea chiar sa ne lovim zambind de zidul ce se desparte si se crapa cand tot ne inclestam degetele si privirile .. siiii … in fiecare zi , am face asta , in fiecare zi , si cand pleci intr-un final , as face asta , de dragul aceleiasi amintiri cu tine , my unique appeal , cum imi spuneai demult si asa sper sa si raman , sa ramai .
joi, 13 ianuarie 2011
Stim ce traim, ce simtim ?
Eu nu mai stiu demult sa simt,sa iubesc,sa calc pe iarba proaspat taiata atinsa de lacrimile tale din vara,uscate..
sunt departe,dar atat de aproape de tine..
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Hello !
Acum, am dat de altcineva care consider ca ma merita,in sfarsit.