BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

sâmbătă, 14 mai 2011

In fiecare zi ..

.. Sunt liber sa fac ce vreau . Libertatea e frumoasa, cand privesc soarele din sufletul meu , ud de picaturile de ploaie care-ti curg din toti porii . Puneai mana pe mine si te uitai fix ca si cand pe autostrada ar fi fost o unda de caldura. Imi ciupeai putin incheieturile ca sa nu uit ca de fapt nu visez.

In fiecare zi eram sufocat de fericire , toata asta venind nelimitat de la o singura sursa – umbra ta care ma urmareste impartial , cu sau fara acordul meu . In fiecare zi delimitam fiecare soapta a ta care ar fi fost cruciala si fiecare vers care se termina cu “ last message received at… “ . Eu mereu m-am gandit ca poate prin tine pot avea noi sanse de a zambi neconditionat , incercand sa ma indepartez o data cu trecerea vantului prin desert . Eu nu am avut intentia sa te ranesc , dar cand dispar ca dupa o ploaie de vara , stiu sa ma reintorc, facand mereu alte clipe si mai frumoase , si mai senine .

In fiecare zi , tu nu uiti sa imi aduci aminte ca existi si prin tine intr-un fel exist si eu, si invers. Eu nu numesc posesiune , numesc atentie din partea ta, un matur copil si un copil matur ce se inteleg si se proclama…

Frunzele din pomi se misca cu toata puterea cand ma gandesc mai intens ca de fapt toate gandurile mele negative ajung din nou inspre alinarea ta. Tunetele se duc tot mai departe crezand tot mai mult in ideea ca tu vei fi si maine, si poimaine, si raspoimaine in diferite locuri , dar mereu aceeasi . Vibrez prin tine cand dincolo de orgoliu apari imbracata in voaluri transparente de imaginatie , punandu-ma sus , gata sa ma prinda si niciodata sa nu cad .

Scoarta desprinsa prin dezvoltarea copacilor, eroziunea ei si faptul ca ea moare , si reinvie mereu si mereu si mereu . Asa apari tu . Si nu stiu de unde apari . Si de unde reapari . Si de unde…………. Si.. iar se face liniste in bezna in care atipim in fiecare noapte avand in urechi toate momentele mici , ca niste boboci pe apa cristalina pe care vreau s-o privesc cu tine , sa facem “ Bouquette “ de flori si sa le aruncam in ea . Noaptea ma linisteste si luna e singurul nostru leagan in care sa ne asternem personalitatea ce ne imbata pe amandoi . In coma suntem , ne revenim , intram din nou .. limitati de impactul care nu mai exista .

Dispar crezand ca eu nu sunt indeajuns de bun ca sa arunc toate florile in apa si sa reusesc sa le strang cand le arunc, dar sunt bun , prin tot ceea ce fac si prin mica opozitie perfecta in imperfectiune dintre noi .

In fiecare zi .. ma trezesc si ma bag in acelasi pat in care tin pastrate ganduri si amintiri , poate nu toate cu tine , dar tu mereu le faci sa nu se ingalbeneasca niciodata .

In fiecare……. Petala imi apare in gand transparenta ta.. gandul ca poate te voi pierde in diferite locuri de pe Pamant……….. si in fiecare zi zambesc realizand ca te voi regasi indiferent de ce s-ar intampla , aceeasi tu, acelasi eu .. si cu fiecare zi ce trece .. imbratisarea noastra ce ne face vulnerabili in fata naturii si de fier in fata rautatii , va fi pe zi ce trece mai lunga .

Nu pot sa stau intr-un singur loc dar imi stropesti fata de picaturi ce fac cat o tona de parfum, de sperante ce le-adun .. si ma uit incrucis sa vad daca nu cumva am pierdut cateva pe jos . Mi-e greu sa cred in acelasi timp ca atunci cand te’am luat eu de gat frateste te-ai transformat azi in ceea ce esti si in ceea ce ma fac sa fiu . Nu pot.. intr’un fel , de fapt, nu mai stiu cum sa fiu , cand am fost inainte sa apari tu . O aparitie neinsemnata pana mai apoi .. o mica raza de soare in intunericul ce ne-a bantuit de atata timp . Au fost parca cercetari de ani de zile , ce au creeat azi crema minune din noi doi , si daca am exista asa mereu , poate, probabil am deveni fara riduri , senini si deschisi sa privim aceleasi picaturi si “bouquette “ si soare, si ai putea sa ma uzi iar cu aceleasi doua degete , si am putea ramane fara semne estetice pana la 100 de ani… siiiii .. tot nu m-as satura sa te tot ascult, sa ma asculti spunandu-ne mereu aceleasi “ prostii “ ce ne apropie , si am putea chiar sa ne lovim zambind de zidul ce se desparte si se crapa cand tot ne inclestam degetele si privirile .. siiii … in fiecare zi , am face asta , in fiecare zi , si cand pleci intr-un final , as face asta , de dragul aceleiasi amintiri cu tine , my unique appeal , cum imi spuneai demult si asa sper sa si raman , sa ramai .



0 comments:

Trimiteți un comentariu

WOW,Chiar nu ai nimic de zis?!