Unica,in felul meu !

Stiu si simt ca ma compari mereu cu ea. Eu am depasit momentul cand ma comparam cu ea. Poate nu sunt la fel de frumoasa ca ea, dar in rest stiu ca o depasesc in toate privintele,pentru ca stiu ca sunt speciala..ah si mai stiu ca te uiti la ea zilele acestea, si in cap iti apar imagini cu mine. Probabil iti este greu sa cauti privirea mea inocenta dupa care se ascunde o imaginatie perversa imposibil de detectat , in privirea ei. Nu ai cum. Nu poti. Ea e genul care a uitat sa fie copil, chinuindu-se prea mult sa fie adult. Si asta o duce undeva in fundul clasamentului in ceea ce priveste tipologia umana,a copilariei..

Stiu ca atunci cand ea incearca sa-ti explice ceva, nu o face cum o faceam eu, nici daca s-ar chinui.Cuvintele ei sunt alese si nu vin din suflet, din dorinta de a atinge perfectiunea.. Eu nu am cautat niciodata sa fiu perfecta pentru tine. Eu am cautat sa fiu mereu eu. Pentru mine, pentru tine, pentru amandoi.

Oricat ai incerca sa te ascunzi dupa fericire, nu te cred cand ignori aceste zile. Te tradeaza cuvintele si atitudinea. Gesturile tale spun ca poate astazi simti mai mult decat mine, zile din iernile trecute, cand afara era un ger extrem , dar noi nu simteam nimic. Asa erau toate.

Stiu ca certurile cu ea nu se compara cu cele cu mine, iar impacarile.. nu exista macar ideea de comparatie. Ea nu traieste ceea ce spune si ce face, ci joaca un rol bine calculat si regizat cu mult inainte sa te cunoasca, rolul de fata rea care conduce o relatie. Ea vrea sa fie ceea ce a vazut in filme si a citit in carti. Eu poate am vazut alte filme si am citit alte carti, pentru ca eu mereu am pus sentimentele si trairile, am mutat clipa pe primul loc, inaintea consecintelor sau imaginii mele. Si ai iubit asta la mine. Asa cum ai iubit si faptul ca in fiecare secunda a vietii tale ai putut fii tu in preajma mea , pentru ca te acceptam si te iubeam cu bune si rele. Iti iubeam defectele mai mult ca si calitatile, pentru ca ele te scoteau din banal,din rutina.

Nu ai putut suporta ideea sa ma scoti din viata ta de tot si asta spune multe. Ti-e frica sa lasi discutiile noastre sa alunece in trecut, pentru ca stii ca la fel de bine cum iti vreau binele, te pot si distruge. Pentru ca am puterea asta, fiindca te cunosc prea bine. Tu stii ca si copiii pot fabrica bombe, si gandul asta nu-ti da pace.

Observ cat de linistit esti cand nu e nimeni in viata mea, nu pentru ca inca ti-ar mai pasa, ci doar pentru ca te-ai obisnuit sa fii tu pe primul loc de mult timp. Si nu vrei sa pierzi locul asta cu nici un pret. Ti-e imposibil sa crezi ca pot sa tin la altcineva cum te-am iubit pe tine, poate ai dreptate, dar viitorul e inainte, iar viata iti rezerva surprize.

Tu ai ales-o pe ea in locul meu, nu iti regreti alegerea, dar inca tu cauti disperat ceea ce iubeai la mine in persoana ei. Iti spun sigur, nu o sa gasesti. In schimb eu o sa gasesc mereu , mereu pe cineva sa iubeasca la mine aceleasi lucruri care le-ai iubit tu.

Stiu ca am lasat o amprenta in viata ta. Stiu ca daca iti trimit un simplu mesaj nocturn, mintea ta o sa se incline spre amintiri , o sa ai in cap filme si o sa ti se deruleze imagini si replici mai ceva ca pe un slide.

Si ma intreb atunci de ce nu o fac. Te intrebi si tu de ce sunt atat de pasiva si de buna. Pentru ca poate nu mai imi pasa. Nu e asa ca asta doare? Locul tau? Ai incercat atat de mult sa mentii sus piedestalul pe care te-am pus, incat mainile ti-au obosit , l-ai scapat si s-a spart..