Suflet pe hartie

E aici . Mereu l-am strans in brate, l-am strapuns cu mainile , i-am atins colturile .. era asa mic si fragil .. nu vroiam sa il ranesc, dar nici sa il dau cuiva incapabil sa-l tina..

Ma simteam neputincioasa pentru ca nu puteam sa il tin singura.. M-am inselat crezand ca tu puteai avea grija de el .. La inceput inspirai incredere,speranta, lacrimi curgand de inocenta.. transparenta din privire..

Aveai o colivie pentru el .. si atunci ti l-ai incatusat si pe al tau .. sufletul tau inexistent de mic si neinsemnat , suflet pe care eram convinsa ca nu il puteai inclesta spre mine ... de fapt spre nimeni ... Erai prea egoist ca sa emani bucurie , bunatate , blandete...

Toate perdelele cadeau cand picam din umbra... toti salcamii secau cand apareai , toate celelalte din viata ta dispareau si eu .. eram singura care te intelegea , singura care vorbea limbajul “sufletului “ rapit de tine..

Eu l-am asezat...si cineva ma atentionase... ca l-as putea scapa.. l-am asezat ca pe o coala... am imprastiat hartia si totusi aruncam spre tine sute de mii ..

Traiam prin tine .. si vorbeam cu ochii tai care nu vroiau sa te tradeze.. si ma inselau atat de tare... dar totusi imi spuneau ca nu merit toate lucrurile astea.. imi spuneau sa il iau ... sa imi iau sufletul , sa mi-l leg la mana si sa dispar.. sa nu mai auzi de mine ..

Eu eram tu , tu erai Eu.. asa credeam eu . Iti cunosteam toate miscarile dar ma bateai de fiecare data si dispareai .. Reveneam in viata ta crezand ca sunt puternica sa iti aduc linistea in viata , sa iti transpun raze de soare in firicelele de par parca prea obosite de energia ta deplorabila.. dar parca eu eram aia care mereu pierdea in lupta asta ..

Eram doi neinsemnati patimasi, insetati de aceeasi dorinta de a domina... a domina.. ce ?? N-am avut nimic ... Saracia din frigider , din portofel , din societate nu se compara cu saracia din tine .. care te facea atat de gri .. atat de rece .. Eram atacata ... aruncai cu crengute din tine .. si nu ma puteam apara.. sufletul meu era intr-un bol dar nu avea protectie. Protectia era chiar atacatorul , cel ce credeam ca ma invaluie cand stelele se ascundeau in plapuma intunericului , cel ce credeam ca vine noaptea sa-mi sparga dorinte in fata.. cel ce credeam ca le sparge doar pentru a deveni realitate.

Il chinuiai, il aruncai , il lasai fara de vlaga... si parca acelasi TU il inviai si ii redai speranta ca exista un maine mai prielnic.. un maine care ma facea sa zambesc, dar cand venea, nu era rasul meu .. Aveai atata influenta incat ma faceai egoista la fel ca tine , ma faceai doar sa zambesc pentru a masca si pentru a salva pareri .. Nu imi mai pasa de nimic..

Am trait asa si am invatat sa iubesc raul care de fapt era bun ... raul emanat de tine . Am invatat sa ma bucur de o atentie superficiala crezand ca vine din suflet.. Pe el , l-am pus fara sa-mi dau seama , l-am pus in fata ta si o data cu el m-am asezat, am fost una cu roua , cu umbra, cu pamantul doar pentru a-ti dovedi ca pot fi si raiul si iadul , ca pot fi natura , speranta si viata in acelasi timp.. Suflet care astazi s-a ars si acum isi invata lectiile subtil pentru ca a avut cel mai bun profesor .